2011 – un an al continuarii realizarilor

Pentru administratia locala a comunei Bivolari, 2011 a insemnat un an al continuarii realizarilor pe plan local. Unul din cele mai insemnate proiecte din 2011 cu fonduri de la Uniunea Europeana a fost realizarea de drumuri asfaltate in lungime de 5 km, modernizarea si dotarea Caminului Cultural cu pastrarea mostenirii culturale. Al treilea obiectiv din cadrul proiectului integrat este construirea gradinitei in satul Traian. Este un proiect amplu, este un proiect la care administratia pubica locala a lucrat 3 ani pentru a ajunge in etapa actuala.

Aflat mereu in mijlocul santierelor, edilul comunei are grija ca lucrarile sa fie facute corect si la timp. Vedeti aici mai multe fotografii din timpul lucrarilor.

Satul Traian isi va primi cei 39 de prescolari intr-o gradinita noua, moderna.

Si cum sarbatorile de iarna sunt aproape, iata ca pe strazile comunei vor rasuna colinde din instalatia de sonorizare.

Mai multe filme despre dezvoltarea comunei Bivolari puteti vedea aici.

This entry was posted in Stiri. Bookmark the permalink.

5 Responses to 2011 – un an al continuarii realizarilor

  1. Felicitări domnule primar pentru realizări!
    Mă bucur ori de câte ori mă întorc în satul natal la părinţi şi văd că sunt făcute modernizări pe toate planurile.
    Felicitări oamenilor inimoşi care trudesc pentru binele locuitorilor comunei Bivolari!
    Felicitări familiei Ionel şi Ecaterina Bordeianu care vă promovează activitatea prin filmări profesioniste!

  2. Ventel Roxana-Denisa says:

    Foarte frumos! Felicitari domnului primar pentru toate aceste realizari!!!! si nu in ultimul rand Felicitari si domnului profesor Ionel Bordeianu! foarte frumoase filmari:D 😡

  3. Ionel Bordeianu says:

    Mulțumim pentru aprecieri ! Într-adevăr, aspectul comunei Bivolari se transformă mereu .

  4. dorinel says:

    poate o sa invete si altii de la dvs. felicitari si ramaneti pe drumul asta.

  5. Titi Panzatiu says:

    A-nceput de ieri să cadă
    Câte-un fulg, acum a stat,
    Norii s-au mai răzbunat
    Spre apus, dar stau grămadă
    Peste sat.

    Nu e soare, dar e bine,
    Şi pe râu e numai fum.
    Vântu-i liniştit acum,
    Dar năvalnic vuiet vine
    De pe drum.

    Sunt copii. Cu multe sănii,
    De pe coastă vin ţipând
    Şi se-mping şi sar râzând;
    Prin zăpadă fac mătănii;
    Vrând-nevrând.

    Gură fac ca roata morii;
    Şi de-a valma se pornesc,
    Cum prin gard se gâlcevesc
    Vrăbii gureşe, când norii
    Ploi vestesc.

    Cei mai mari acum, din sfadă,
    Stau pe-ncăierate puşi;
    Cei mai mici, de foame-aduşi,
    Se scâncesc şi plâng grămadă
    Pe la uşi.

    Colo-n colţ acum răsare
    Un copil, al nu ştiu cui,
    Largi de-un cot sunt paşii lui,
    Iar el mic, căci pe cărare
    Parcă nu-i.

    Haina-i măturând pământul
    Şi-o târăşte-abia, abia:
    Cinci ca el încap în ea,
    Să mai bată, soro, vântul
    Dac-o vrea!

    El e sol precum se vede,
    Mă-sa l-a trimis în sat,
    Vezi de-aceea-i încruntat,
    Şi s-avântă, şi se crede
    Că-i bărbat;

    Cade-n brânci şi se ridică
    Dând pe ceafă puţintel
    Toată lâna unui miel:
    O căciulă mai voinică
    Decât el.

    Şi tot vine, tot înoată,
    Dar deodată cu ochi vii,
    Stă pe loc să mi te ţii!
    Colo, zgomotoasa gloată,
    De copii!

    El degrabă-n jur chiteşte
    Vrun ocol, căci e pierdut,
    Dar copiii l-au văzut!
    Toată ceata năvăleşte
    Pe-ntrecut.

    Uite-i, mă, căciula, frate,
    Mare cât o zi de post
    Aoleu, ce urs mi-a fost!
    Au sub dânsa şapte sate
    Adăpost!

    Unii-l iau grăbit la vale,
    Alţii-n glumă parte-i ţin
    Uite-i, fără pic de vin
    S-au jurat să-mbete-n cale
    Pe creştin!

    Vine-o babă-ncet pe stradă
    În cojocul rupt al ei
    Şi încins cu sfori de tei.
    Stă pe loc acum să vadă
    Şi ea ce-i.

    S-oţărăşte rău bătrâna
    Pentru micul Barba-cot.
    Aţi înnebunit de tot
    Puiul mamii, dă-mi tu mâna
    Să te scot!

    Cică vrei să stingi cu paie
    Focul când e-n clăi cu fân,
    Şi-apoi zici că eşti român!
    Biata bab-a-ntrat în laie
    La stăpân.

    Ca pe-o bufniţ-o-nconjoară
    Şi-o petrec cu chiu cu vai,
    Şi se ţin de dânsa scai,
    Plină-i strâmta ulicioară
    De alai.

    Nu e chip să-i faci cu buna
    Să-şi păzească drumul lor!
    Râd şi sar într-un picior,
    Se-nvârtesc şi ţipă-ntruna
    Mai cu zor.

    Baba şi-a uitat învăţul:
    Bate,-njură, dă din mâini:
    Dracilor, sânteţi păgâni?
    Maica mea! Să stai cu băţul
    Ca la câini!

    Şi cu băţul se-nvârteşte
    Ca să-şi facă-n jur ocol;
    Dar abia e locul gol,
    Şi mulţimea năvăleşte
    Iarăşi stol.

    Astfel tabăra se duce
    Lălăind în chip avan:
    Baba-n mijloc, căpitan,
    Scuipă-n sân şi face cruce
    De Satan.

    Ba se răscolesc şi câinii
    De prin curţi, şi sar la ei.
    Pe la garduri ies femei,
    Se urnesc miraţi bătrânii
    Din bordei.

    Ce-i pe drum atâta gură?
    Nu-i nimic. Copii ştrengari.
    Ei, auzi! Vedea-i-aş mari,
    Parcă trece-adunătură
    De tătari!

Leave a Reply