De vorba cu istoricul Vasile Hutisoru – ep.12

4 Responses to De vorba cu istoricul Vasile Hutisoru – ep.12

1. bercovici sandu says:

   September 24, 2014 at 8:10 am

   Buna ziua d-le Hutisoru,
   As avea doua observatii, sau propuneri mai bine zis. Mai inainte de toate tin sa imi exprim aprecierea pentru munca dumneavoastra, intr-un domeniu in declin total in aceste vremuri, si anume istoria, si mai ales istoria “marunta”, daca pot spune asa, adica a unei comunitati mici, rurale. Prima observatie ar fi mai degraba adresata domnului care filmeaza, vis-a-vis de calitatea sunetului. Multe comentarii ale dumneavoastra nu se aud deloc si este pacat. Un microfon extern, atasat camerei de filmat ar fi mult mai potrivit.
   Si as avea si o propunere, rugaminte. Poate veti prezenta, in functie de informatiile pe care le aveti, o istorie a conducatorilor acestei comunitati, Bivolari, acum numindu-se primari, in alte vremuri nu stiu titulatura lor, lista insotita si de realizarile acestora, sau nerealizarile de ce nu. Cred ca ar fi de folos o analiza obiectiva a acestor lucruri, deoarece in acest mod putem, pe baza istoriei, sa ne facem prezentul si mai ales viitorul, mai bun.
   Cu sincere aprecieri, va doresc succes in demersul dumneavoastra

   Log in to Reply
   • Vasile D. Huţişoru says:

     September 25, 2014 at 9:46 pm

     Dl. Sandu Berocvici.
     Vă mulţumesc pentru aprecieri şi vă asigur că am pregătite pentru a fi introduse în carte; listele primarilor, a pretorilor de plasă, a notarilor, a secretarilor şi parţial a cadrelor didactice, cât am reuşit să aflu şi eu. Cercetând documentele, peste tot am găsit oameni de nădejde cu multă bunăvoinţă şi disponibilitate. Vă dau numai câteva exemple: primarul Andrei Bădărău (tatăl lui Alexandru Bădărău zis “Vulturul Moldovei” politician, primar al Iaşului, parlamentar şi funcţii ministeriale) cumpără local pentru primărie în anul 1873 şi pentru “Şcoala de Băieţi” din târgul Bivolari în anul 1874, pentru care M.Eminescu revizor şcolar aflat în inspecţie la 1 decembire 1875 la şcoala din târgul Bivolari, aduce mulţumiri primarului pentru grija ce o poartă şcolii.
     Anastasie Barbu, sub-prefectul plasei Turia (cu sediul în Bivolari) construieşte din banii lui şcoala din satul Tabăra, o dotează cu tot mobilierul şi apoi o donează la data de 1 octombrie 1895.
     În anul 1902 primarul Vrânceanu Grigore construieşte (în locul celor 5 căsăpii din târg) un abator pentru 30.000 sacrificări anuale inclusi mei şi oi.
     În anul 1890 primarul Manole Bădărău construieşte un mare iaz în Valea Juncanilor, cumpără puşcă “Kremca” şi 120 cartuşe pentru paznicii iazului.
     În anul 1939-1940 primarul Găliceanu Ioan construieşte un local nou pentru grădiniţa de copii. În perioada socialismului în timpul primarilor Perju V.Gheorghe şi Iordache Toma s-au construit şcoli noi în toate satele mari, plus căminul cultural cu bibliotecă şi sală de spectacole în Bivolari.
     Primarul Anghel Ioan în anul 1924 construieşte localul şcolii din satul Soloneţ împreună cu înv.Andrieş Ştefan iar în 1925 construieşte localul primei grădiniţe de copii din târgul Bivolari (casa Ghervan) prima educatoare fiind Perju Maria.
     În anul 1926, primarul Pintilii Cătur, cumpără Medianul pentru piaţa târgului.
     Primarul Vasile Capraru în anul 1932 construieşte la Bivolari, al doilea local de şcoală cu două săli de clasă, hol şi cancelarie (la Haţaş) distrusă în timpul războiului.
     Primarul Grigore V.Mănăstireanu construieşte în anul 1937, localul şcolii din satul Cornul Negru, în bună stare şi acuma. Şi atunci se organizau licitaţii pentru lucrări sau achiziţii dar toate erau licitate sub nivelul maxim, cu economii serioase. Am putut constata că pe vremuri politica se făcea numai în campania electorală; în rest munca în folosul societăţii. Şi după cum am văzut, unii faceau adevărate acte de caritate pentru copiii ţăranilor, pentru iluminarea lor cu ştiinţa cărţilor. Căci un popor necultivat este uşor de manipulat. Se aude undeva?
     Despre calitatea sunetului pe videoclipurile noastre la mine este ceva mai slab dar acceptabil. Dacă d-l profesor Bordeianu face acest efort absolut voluntar şi gratuit, nu putem ridica pretenţii prea mari. Apoi dumnealui este toată echipa de filmare ce ar trebui să fie în mod normal. Despre profesie, ca amator a obţinut locul I pe ţară la festivalul filmului la sate. Şi aparatură fără bani…..
     Sunt de acord cu dvs. despre caracterul obiectiv şi chiar critic al fenomenului istoric. Căci cine nu-şi cunoaşte trecutul nu are viitor. Să ne consolăm cu ideia că regimul se schimbă dar ŢARA ESTE ETERNĂ şi merită să luptăm pentru VIITORUL EI. Cu stimă ! H.V.

     Log in to Reply
2. Ionel Bordeianu says:

   September 24, 2014 at 3:23 pm

   Domnule Bercovici, sub reportaj aveti un difuzor si reglati volumul sunetului. Va trebuie si difuzoare la calculator. Daca nici asa, aveti probleme cu auzul.

   Log in to Reply
   • bercovici sandu says:

     September 24, 2014 at 4:25 pm

     Domnule Bordeianu, am citit cu atentie postarile dumneavoastra pe acest site, si ori de cate ori vi s-a facut o observatie, pertinenta sau nu, ati raspuns pe un anume ton, ca si astazi de altfel. Eu nu ma supar, pentru ca sunt bine crecut, si pe deasupra am si un auz destul de bun, la cei 40 de ani ai mei. Am facut o observatie, nu ca pe un repros de altfel, pe baza unor cunostinte destul de solide in ale camerelor video, ale IT-ului in general. O camera video, chiar si profesionista, capteaza sunetul destul de bine intr-un mediu inchis, sau fara zgomot de fond. La filmarile in exterior, unde exista un zgomot ambiental, mai mare sau mic, se folosesc microfoane cu invelis din burete, de exemplu, sau asa numitele microfoane lavaliera,pentru persoana intervievata. Sunt convins ca stiti toate aceste lucruri. Nu dau lectii nimanui, doar mi-am exprimat o parere, si oricine vizioneaza filmarile dumneavoastra, de altfel de un fin simt artistic al imaginii, poate observa ca uneori sufera din punct de vedere al sunetului, si cum am mai spus, este pacat.

     Log in to Reply